Am adorat cartea asta!
Am citit-o acum ceva luni, ce-i drept si de atunci am mai citit muuulte carti, dar niciuna nu m-a influentat atat de mult incat practic sa devin unul dintre personaje.
Ba da, cartile Ioanei Parvulescu, dar asta este deja alta poveste. (ce seherezadic suna).
Am avut de mica o fascinatie pentru istorie si, mai ales, in special, in cel mai particular mod cu putinta si toate celelalte exprimari pleonastice, pentru istoria antica.
OBSESIE.
Si cartea asta parca a fost scrisa pentru mine. (cata aroganta, dar m-am umilit destul cand mi-am dat seama ca nu mai pot sa citesc pt ca bausem prea multa bere concomitent cu personajele).
Egiptul, Siria, toate calatoriile medicului Sinuhe, tavernele pline de fum unde se bea vin si bere, desenele ciudate ale ucenicului din templu cu care Sinuhe fusese coleg, religia si toate practicile ciudate si miturile si mai ciudate, toate scarboseniile si frumusetile, toate aveau nevoie de bere. Si unele erau atat de amuzante! Mirarea sirienilor fata de faptul ca in Egipt crestea o pasare care nu putea sa zboare (gaina) si pe care ei o considerau malefica, trepanatorii regali, artistii din Babilon care aveau un lemn atat de scump incat se transmitea ca mostenire in mod ereditar iar, cand un nobil pleca, isi lua usa locuintei cu el.
Asta a fost chiar...nostalgica. M-am gandit: cum ar fi sa iei usa casei cu tine cand pleci? Dar nu pt lemn, pt toate zilele in care ai plecat trist si te-ai intors fericit sau invers pe usa aia, pt toti prietenii care au intrat la tine in casa pe aceeasi usa..ciudata chestie.
Medicii de atunci se pare ca citeau in ficatul unei oi provenienta bolii, cand nu erau siguri de asta. (nu departe de spitalele din Romania. Oaia? Da-o naiba, se poate citi si in altceva).
Cand am citit despre oamenii saraci care erau pedepsiti crud pt cea mai mica greseala, de exemplu, un om care fura un peste sa-si hraneasca familia era sacrificat lui Baal, un zeu crud, care, pare-se, "cerea" ca preotii care il slujeau sa fie castrati, ei bine, cand am citit asta, mi-am adus aminte de copilarie si de cat de rau m-am simtit cand am citit "Mizerabilii", pt ca Jean Valjean a fost condamnat la inchisoare si persecutat toata viata de inspectorul Javert pt ca a furat o paine. Da, stiu, nu prea traiesc eu in realitate, dar, pana la urma, realitatea e mai urata de atat.
Dar, revenind la momentele foarte amuzante, cel mai mult ma distra Kaptah, sclavul lui Sinuhe. Imi era si foarte mila de el in anumite situatii, dar chiar a facut deliciul cartii in totalitate. Astea sunt unele dintre momente:
" Auzint vorbele mele, Kaptah a inceput sa planga si sa geama si mi-a spus: Fara mine si fara experienta mea, tu nu esti mai breaz decat un vitel, caruia orice hot ii poate lega picioarele si-l poate lua in spinare sa-l duca unde-o vrea; fara mine tu esti doar un barbat care are ochii legati si merge la intamplare inainte, asa ca oricine-l poate fura, si asa ceva n-as putea suporta, fiindca daca destinul tau e sa fii vesnic furat, e preferabil sa fur eu de la tine, deoarece eu fur cu judecata si tin seama de resursele si de interesele tale" (cartea e plina de momente in care Kaptah ii spune stapanului sau cum il fura si cat de bine e ca il fura el si nu altul).
"Trebuie sa stii ca eu n-am furat de la tine mai mult ca inainte in tot timpul cat ai fost plecat si ca am avut grija de casa ta, de lucrurile tale si de toata averea ta, asa ca acum, tu esti mai bogat decat atunci cand ai plecat".
"Inima mea e plina de bucurie fiindca te vad din nou si bucuria stoarce din ochii mei lacrimi, cu toate ca nu ar trebui sa ma bucur atat de mult, pt ca, mai inainte de a te fi intors, eu ma vedeam deja mostenindu-ti averea si intrand in posesia aurului pe care tu l-ai depus la casa de comert din Simyra".
"Iar cand, din ratiuni politice, el a luat-o de sotie pe fiica regelui din Tara Mitanni, spre a pune, pt totdeauna, capat razboiului din partea superioara a fluviului Naharan, Tiy a reusit sa-l faca sa creada pe faraon ca, in locul acela, in care barbatul patrunde spre a se uni cu femeia, printesa avea o copita de tap si ca ea insasi mirosea a tap, asa ca, tot auzind mereu acest lucru, pana la urma, printesa a innebunit".
:)
